Continuarea aventurii

Unchiul meu,"mare suflet calator",precum spiritele pe care le bantuie un gand trist sau viata dura,pleaca si nu se uita in urma,dar Pavel nu a fost asa,mi-a spus cum s-a uitat de atatea ori in urma intrebandu-se ce face si daca e bine,dar in ciuda acestor ganduri ce parca nu ii dadeau pace,nu vroia sa se intoarca.Dupa ce a plecat din Alexandria cu toata ospitalitatea oamenilor de pe aici Pavel  nu vroia sa ramana prea mult intr-un loc si asta pentru ca isi pusese in gand sa calatoreasca,nu altceva.
Deci iata-l plecat dupa ce primeste ceva bani pentru tren la...Caracal.Nu vazuse niciodata orasul si de abia astepta.
Acolo a dat peste sora mamei sotiei lui,care,suflet deschis l-a chemat acasa la dansa,sa mai bea un paharel la o vorba.Pavel a acceptat,dar batrana i-a dat adresa,caci acuma se ducea la posta cu treburi.Ce sa faca? Sa ignore o invitatie tocmai buna?

Pavel a luat-o pe strazile de la periferie,caci draguta de matusica isi avea "conacul" departe de aglomeratia orasului si de orice fel de urma de civilizatie.Ca in orice oras exista si o parte mai "rebela".
Pavel abandoneaza orice speranta de a mai gasi casa matusii si acum cauta o cale de a iesi din acest labirint straniu.
Fuge de niste catei,pe care daca ii vedea un om cat se poate de curajos sau puternic facea aceeasi alegere ca si el.Trece pe langa niste politisti care,veniti cu treburi ,il vad drept un hot si uite asa Pavel ajunge la politie....
Dupa o groaza de explicatii,unchiul meu reuseste sa-si "dovedeasca nevinovatia" si chiar se imprieteneste cu unul dintre domnii politisti,care suflet deschis ,au stat la taclale ore in sir,in mare discutii in contradictoriu,discutii aprinse cu vorbe frumoase,dragastoase,ca la usa cortului,dar la sfarsit tot ei se imbratisau si radeau.
Pot sa spun aici ce mi-a spus si unchiul meu iubit:Cum se spune ca anumiti oameni atrag anumite evenimente,de exemplu un detectiv o crima ,dar nu-i asa mereu,tu pur si simplu faci alegerile ce duc la aceste evenimente.Daca un om e foarte suspicios cu oamenii din jurul lui si ii vede pe toti ca purtand o masca nu mai asta va gasi.Motive pentru hotararea sa.
Cel mai bine e sa pornesti la drumul mare,nu mai asa vezi cum sunt oamenii de fapt.
Dai peste oameni rai,dar si peste cei buni.Ti se intampla si rele si bune,dar ceva e sigur totusi:mai tarziu vei rade.
Iti vei aminti sau vei povesti si vei rade si daca rad si altii cu tine este foarte bine,inseamna ca,tu,ca om ai facut un bine prin ceea ce ai trait,punand un zambet pe fata unor oameni.
Pai,nu-i asa?
Un om hotaraste singur drumul in viata si tot el isi alege calea,ca il ajuta bunul Dumnezeu si ii mai spune pe unde sa o ia e altceva,dar Dumnezeu ne-a lasat liberi si noi alegem ceea ce facem.